PetSmile

PetSmile

Fa-ti cel mai bun prieten sa zambeasca din nou

Archive for the ‘boli infectioase’ Category

Rinotraheita virala a pisicii

Tuesday, November 8th, 2011

Rinotraheita virala este o boala infectioasa acuta caracterizata prin stranut, febra, rinita, conjunctivita si keratita (inflamatia corneei) ulcerativa care afecteaza predominant pisicile tinere.

Rinotraheita virala este produsa  dupa cum ii spune si numele, de un herpesvirus, respectiv HVF-1 care cauzeaza citoliza(distructia celulelor) de la nivelul tractului respirator ,conjunctivei si corneei. Infectia se produce pe cale respiratorie sau conjunctivala.

Aspectul clinic este diferentiat in functie de sistemele si aparatele afectate.

La nivel respirator se remarca rinita, cu stranut repetat, scurgeri nazale seroase pana la purulente. Traheita poate sa apara , deasemenea sinuzita care se poate croniciza si poate lasa sechele permanente.

La nivel oftalmic apare conjunctivita , cu exudat seros sau purulent si keratita care se pot complica cu panoftalmie care duce la orbire.

La nivel reproductiv- infectia intrauterina a puilor duce la infectii herpetice grave ale nou-nascutilor.

La nivelul pielii -leziuni herpetice situate perinazal.

Femelele gestante pot avorta, sau pot fata pui cu leziuni grave , uneori incompatibile cu viata.

Se observa pierderea sau scaderea poftei de mancare, mai ales datorate febrei si pierderii mirosului.

De obicei sunt afectati puii de pisica, mai ales cei proveniti din mame nevaccinate.

Evolutia bolii este de 7-10 zile, in cazul in care nu apar alte complicatii.

Preventia acestei boli virale este realizata prin vaccinare cu vaccin cu virus viu modificat sau virus inactivat, mai intai la varsta de 8-10 saptamani, apoi la varsta de 12-14 saptamani , urmate de vaccinarea anuala pe timpul vietii de adult. In crescatoriile de pisici se poate administra mai intai un vaccin intranazal la varsta de 10-14 zile , apoi se urmeza schema uzuale de vaccinare.

Tratamentul vizeaza in primul rand hidratarea corecta, asigurarea unei hrane cu gust si miros foarte placute, hranirea fortata, daca se impune acest lucru. Totodata, se urmareste prevenirea sau tratarea infectiilor bacteriene asociate, atat pe cale generala, cat si local, la nivel oftalmic. Uneori sunt utile unguente oftalmice cu substante antivirale. Se contraindica corticosteroizii, atat local cat si sistemic. Se  curata secretiile nazale intarite sub forma de crusta, pentru a usura respiratia. In ultima vreme a fost folosit , cu un succes notabil, interferonul, atat local, cat si sistemic.

Prognosticul este in general bun, daca se asigura o hranire si hidratare corespunzatoare, cu exceptia cazurilor in care exista o coinfectie cu virusuri precum virusul leucemiei feline sau virusul imunodeficientei feline. Pe termen lung pot aparea sechele precum rinita hipertrofica, sinuzita cronica, keratita herpetica ulcerativa. Deasemenea, obstructia permanenta a conductului nazolacrimal conduce la scurgerea secretiei lacrimale in afara pleoapelor, zona perioculara fiind astfel tot timpul umeda.

Tusea de canisa (Traheobronsita infectioasa a cainelui)

Tuesday, December 16th, 2008

Tusea de canisa este o boala infectioasa inalt contagioasa cu exprimare respiratorie care afecteaza cainele . In producerea acestei boli pot participa diferite combinatii de microorganisme, virusuri si bacterii. Totusi , ca prezenta  constanta , se remarca Bordetella bronchiseptica. Alaturi de aceasta bacterie se pot regasi virusuri diferite, precum virusul parainfluentei, adenovirusurile, virusul maladiei Carre, dar si alte bacterii: Pseudomonas spp. , Escherichia coli , Klebsiella pneumoniae, Mycoplasma spp.

Factori de risc

Aceasta maladie este asociata in mod frecvent cu anumiti factori favorizanti: aglomerari mari de animale (canise, adaposturi de animale), conditii improprii de igiena- umiditate crescuta, spatii excesiv ventilate, temperaturile scazute, stresul nutritional. Totusi boala se poate inregistra si la animalele de companie, mai ales in sezonul rece, dupa contactul cu caini bonavi.

Manifestari clinice si evolutie

Aceasta boala evolueaza de obicei benign, fara modificarea starii generale, cu inflamarea cailor respiratorii superioare, exprimata clinic prin tuse uscata, cu crize prelungite, paroxistice care pot fi provocate usor si prin palparea laringelui si/sau a traheei . De obicei afectiunea se limiteaza la caile respiratorii superioare, dar la cainii tineri (sub 6 luni) sau la cainii adulti/batrani debilitati poate evolua catre bronhopneumonii, pneumonii interstitiale. In aceste cazuri se pot inregistra si alte semne mai grave: scurgeri nazale purulente, tuse umeda-productiva, lipsa poftei de mancare, febra. Febra prelungita, care nu cedeaza la antibioterapie poate fi semnul infectiei  cu virusul maladiei Carre.

De obicei severitatea simptomelor se diminueaza dupa o saptamana , dar boala poate continua pana la 14-21 zile.

Diagnosticul se bazeaza pe aparitia brusca a tusei dupa contactul in ultimele 5-10 zile cu alti caini cu simptomele amintite mai sus.

Tratamentul se bazeaza pe antibioterapie pe perioade prelungite. Antitusivele sunt indicate doar in cazul tusei neproductive. Studiile facute in acest domeniu au relevat faptul ca in infectiile care afecteaza caile repiratorii profunde, antibioticele administrate oral sau injectabil au o eficacitate redusa, fiind mai eficienta administrarea antibioticelor prin aerosolizare sau injectii directe, intratraheale.

Preventia priveste vaccinarea impotriva infectiei cu virusurile implicate (vaccinarea impotriva  maladiei Carre, adenovirozei, parainfluentei) precum si vaccinarea impotriva infectiei cu Bordetella bronchiseptica cu ajutorul unui vaccin cu administrare intranazala (NOBIVAC KC). Acest vaccin previne  si infectia cu virusul parainfluentei.

La fel de importante sunt si respectarea conditiilor de igiena si a unei alimentatii complete si corecte.

O atentie deosebita trebuie acordata  acestei boli in special datorita faptului ca, in prezent, maladia Carre (jigodia) are o rapandire fara precedent in ultimii zece ani, tusea de canisa putand oferi un teren propice pentru infectia cu virusul maladiei Carre, virus cu inalta patogenitate si care determina mortalitate foarte ridicata .

Maladia Carre (popular: Jigodia, engl: Distemper)

Thursday, November 27th, 2008

Maladia Carre este provocata de un virus din familia Paramixoviridae, genul Morbillivirus care afecteaza mai multe specii din familia Canidae (cainele domestic, cainele salbatic african, lupul, vulpea), Mustelidae (ex:dihorul), Procyonidae (ex: ratonul), Hyaenidae (hienele), Felidae (ex: leul, tigrul jaguarul ; pisica domestica nu este afectata de acest virus) .

Virusul maladiei Carre este inrudit cu virusul variolei de la om.

Virusul este usor inactivat de substantele decontaminante , avand o rezistenta scazuta la factorii de mediu precum uscaciunea, rezistand la temperatura camerei doar cateva ore. Totusi, in medii umbrite, umede si cu temperaturi scazute, usor peste 0 grade Celsius , virusul poate rezista cateva sapamani.

Pentru prima oara aceasta boala a fost descrisa de Henri Carre in anul 1905 la cainele domestic, aceasta specie avand de altfel un rol important in raspandirea bolii la nivel global, cu afectarea faunei salbatice.

Receptivitatea maxima se situeaza in jurul varstei de 6 luni, putand afecta cateii intre 3 luni si 1,5 ani. Rareori fac aceasta boala cainii adulti sau cateii vaccinati.

Infectia are loc pe cale respiratorie ( de cele mai multe ori) sau digestiva, prin intermediul aerosolilor exprimati de animalele bolnave in timpul stranutului sau tusei. Virusul poate fi vehiculat si de catre om si transmis animalelor receptive. Deasemenea virusul poate fi transportat de sursele de apa contaminate cu urina sau secretii/ exudate provenite de la animalele bolnave.

Dupa contaminare si  infectie, replicarea virusului se produce de obicei in formatiunile limfoide asociate cailor respiratorii. Ulterior replicarea virusului are loc in epiteliile aparatului urinar, digestiv precum si in sistemul nervos central si in nervii optici. Evolutia bolii urmareste replicarea virala in aceste tesuturi. Amploarea viremiei (prezenta virusului in sange si diverse tesuturi si organe) este dependenta de nivelul imunitatii umorale specifice (anticorpi specifici impotriva virusului maladiei Carre) in faza viremica.

(more…)

Babesioza – o boala grava, usor de prevenit

Saturday, March 8th, 2008

capusa femela dupa hranire si capusa masculcapusa in timpul hraniriihematie infestata cu Babesia canis

 

 

 

 

 

 

 

 

Babesioza ( Piroplasmoza ) este o boala parazitara produsa de paraziti din genul Babesia care afecteaza diferite specii de animale, fiind transmisa prin intermediul capuselor.

In momentul hranirii, capusele pot transmite animalului gazda o serie de microorganisme , printre care si paraziti din genul Babesia. Acest parazit se multiplica in interiorul hematiilor ( globulele rosii ale sangelui ) pe care le distruge, rezultand in felul acesta o anemiere a organismului gazda, compusii rezultati din distrugerea hematiilor afectand totodata si functia renala. Coagulabilitatea sangelui scade , mai ales datorita reducerii drastice a numarului de trombocite.

In cazul formelor evolutive grave, se poate ajunge la moartea pacientului, chiar si in cazul in care boala este tratata corect.

Cum se manifesta babesioza ?

La caine, babesioza poate avea diferite simptome, in functie de forma evolutiva- acuta/ fulminanta, subclinica sau cronica.

Primele semne ale bolii sunt destul de nespecifice: scaderea poftei de mancare, slabirea; cainele oboseste mult mai usor- nu mai este capabil sa mearga distante lungi, uneori chiar refuzand sa mai mearga( dupa ce parcurge o anumita distanta se aseaza). Cainele este febril ( temperatura depaseste 39 grade Celsius ), este apatic, nu se mai joaca, sta mai mult culcat, urina capata o culoare de la chihlimbarie pana la brun inchisa, care pateaza foarte usor obiectele sau blana, in cazul cainilor cu blana lunga de culoare deschisa.  Se poate observa si icterul ( ingalbenirea pielii si a mucoaselor).

Dupa un timp se inregistreaza refuzul total al hranei, uneori aparand si voma. Dupa o evolutie mai lunga organismul isi pierde capacitatea de a “sustine” febra si astfel se poate instala hipotermia (temperatura sub cea normala).

 

Diagnosticul babesiozei se pune in baza simptomelor clinice mai sus mentionate, corelate cu examenul ecografic ( splenomegalia- marirea in volum a splinei ) si cu examenul parazitologic al sangelui ( depistarea parazitului in interiorul hematiilor prin examenul frotiului de sange ) . Analiza de laborator a sangelui  releva scaderea, uneori dramatica, a hematocritului (numarul total de celule din sange, exprimat procentual), bilirubinemie crescuta, trombocitopenie. La analiza urinei se depisteaza bilirubinuria.

Cum se trateaza babesioza ?

Tratamentul acestei boli este necesar numai in cazul formelor acute.

Din pacate,  substantele folosite in tratamentul acestei boli  au un potential toxic destul de mare. In tratarea babesiozei au fost folosite substante precum diminazenul (Berenil ), imidocarbul ( Imizol ), cu rezultate terapeutice satisfacatoare. In prezent nu exista niciun medicament care sa asigure eradicarea completa a parazitului. 

O mare importanta in cadrul tratamentului o au reechilibrarea hidroelectrolitica si  transfuzia de sange. In cazul lipsei totale a apetitului se recurge la hranirea parenterala.

Ulterior cainele afectat de aceasta boala, desi vindecat clinic, poate ramane purtator si rezervor al acestei boli, parazitul fiind greu de eradicat chiar si cu medicatie specifica.

In unele cazuri organismul gazda este capabil sa “lupte” de unul singur cu aceasta boala, astfel ca nu se inregistreaza o simptomatologie specifica babesiosei .  Aceste cazuri trec neobservate, nefiind diagnosticate corect in lipsa unor suspiciuni clare de babesioza.

Cum se previne babesioza ?

Fiind o boala care se transmite prin intermediul capuselor , simpla deparazitare externa, cu substante cu remanenta este suficienta pentru a preveni eficient aceasta boala. Produsele recomandate sunt Frontline Spot On, Fronline Combo , Fronline Spray, Advantix, Fiprex, Fiprist repetate lunar,  zgarda Kiltix , schimbata la 5 luni, zgarda Bolfo schimbata la 2 luni, sau folosirea unei combinatii intre cele doua ( fiola si zgarda), in cazul unei infestatii masive cu capuse a mediului in care traieste cainele.

In consecinta, simpla protejare impotriva infestarii cu capuse, va protejeaza cainele de o boala potential mortala.

Este foarte important ca protectia impotriva infestarii cu capuse sa se faca timpuriu, chiar si in timpul iernii in cazul cresterii temperaturii externe .

Este foarte importanta administrarea corecta, conform cu indicatiile medicului veterinar si cu instructiunile de folosire, precum si repetarea la timp a deparazitarii externe.

Dr.med. vet. Catalin Manea

© 2008 PetSmile.ro. Toate drepturile rezervate. PetSmile is proudly powered by WordPress
Entries (RSS) and Comments (RSS).